use strict;
use warnings;

my @lista_1 = (1, 2, 3);
my @lista_2 = qw(a b c);
my $_test = 'STOP';
=pod
sub proces
{
    my (@array_1, @array_2) = @_;
    print "array_1 are ", scalar(@array_1), " elemente\n";
	print "Acestea sunt: @array_1\n";
    print "array_2 are ", scalar(@array_2), " elements\n";
	print "Acestea sunt: @array_2\n";
}

proces (@lista_1, @lista_2);
print "Subrutina s-a executat corect $_test\n";
=cut

# Introducerea mai multor variabile @array ca parametri la inițializarea unei subrutine
# determină @_ să preia toate valorile componentelor array-urilor la un loc.
# Toate aceste valori fiind păstrate cumulat (se pierde apartenența la originea lor).
# Funcția scalar reduce contextul la o variabilă scalară. Deoarece scalar-ul stochează
# o singura valoare, el poate fi asimilat doar cu numarul de componente din array.

#=pod
sub proces
{
    my ($ref_1, $ref_2) = @_;
	my @array_1 = @$ref_1;
	my @array_2 = @$ref_2;
    print "array_1 are ", scalar(@array_1), " elemente\n";
	print "Acestea sunt: @array_1\n";
    print "array_2 are ", scalar(@array_2), " elements\n";
	print "Acestea sunt: @array_2\n";
}
proces (\@lista_1, \@lista_2);
print "Subrutina s-a executat corect $_test\n";
#=cut
# Subrutina poate primi ca parametri array-uri, hash-uri
# sau variabile ce descriu structuri complexe de date.
# Însă, păstrarea integrității acestora este posibilă
# doar dacă aceste variabile sunt trimise prin intermediul unei referințe.