use strict;
use warnings;

# my    →  Creează o variabilă nouă, lexicală (scop static).
#          Variabila există doar în blocul în care este declarată.
#          Variabila este invizibilă în subrutinele apelate.
#          Aceasta este adevărata variabilă locală, în sensul limbajelor moderne.

# local →  Salvează și restaurează valoarea unei variabile globale (scop dinamic).
#          Nu creează o variabilă nouă.
#          Modifică temporar o variabilă globală (package variable).
#          Subrutinele apelate văd modificarea.
#          La ieșirea din bloc, valoarea originală este restaurată automat.

# Exemplele indicate trebuie activate pe rând și rulate separat.

#=pod
my $x = 10;
sub test {
    print "În subrutină: $x\n"; # vede $x = 10
}

{
    my $x = 99;  # variabilă NOUĂ, doar în acest bloc
    test();      # subrutina NU vede $x = 99
}
test();          # vede tot $x = 10

# Explicație:
# my $x = 99 creează o variabilă complet nouă,
# care ascunde variabila externă doar în blocul curent. Subrutina nu o vede.
#=cut

=pod
our $x = 10;
sub test {
    print "În subrutină: $x\n";  # vede valoarea curentă a lui $x
}

{
    local $x = 99;  # modifică TEMPORAR variabila globală
    test();         # subrutina vede $x = 99
}
test();             # vede $x = 10

# Explicație:  
# local nu creează o variabilă nouă, doar schimbă temporar valoarea variabilei globale $x.
# Subrutina vede modificarea.
=cut

# ÎN CONCLUZIE
# 'my' creează o variabilă nouă
# 'local' împrumută temporar o variabilă globală
# 'local' se folosește în două situații:
# 1. Variabile speciale Perl: $_, $/, $|, $!, %ENV, @ARGV, $SIG{...}
# 2. Variabile globale dintr-un pachet (situații destul de rare)